Regrete în secrete

Spunem despre viață multe,

spunem c-ar avea secrete,

Pe sub semne de-ntrebare

le privim ca desuete,

Uneori, marea mândrie,

punând rosturi la-ndoială,

Ne împinge la a spune

că ne-a fost fapta greșeală...

Știu că-ți ai și tu secrete,

care îți tot vin în minte,

Orișicât le vrei uitate,

printre multele-ți cuvinte,

Stând cu sufletul în teamă

de urmările concrete,

Când n-au unde să se piardă

sub aspect de mari regrete.

Spui, normal, că n-ai secrete,

nici idei și nici motive

Ce te-ar vrea trăi în umbra

clipelor imperative,

Dar te văd privind în urmă

ca și cum îți ceri iertare,

Noaptea, razelor de lună,

ziua, razelor de soare.

Văd, tot văd... Păstrez tăcerea,

știu și eu la fel de bine

Că, iertând vinovăția,

îți tot amintești de mine,

Și de-al clipei ceas de seară

când ți-a fost clară ideea,

Că în tine se reînvie,

dăruindu-te, femeia.

Ții secretul într-o umbră

ca protecție firească

A schimbărilor profunde

din trăirea-ți omenească,

Te mai pierzi în amăunte,

însă-mi lași cale deschisă

De a ști ce-ți este viața,

ori cât ești de indecisă.

Despre viață nu știm multe,

nu știm multele-i secrete,

Despre oameni știm mai multe

doar din frici și din regrete,

Despre tine știu puține,

însă toate au valoare,

Ele-mi sunt mie secrete

cum sunt cele noi sub soare.